luni, 31 octombrie 2016

S7: 01.11-04.11


UNITATEA DE INVATARE: 

 MIJLOACE MODERNE DE COMUNICARE- INTERNETUL


15 min - VERIFICAREA LECTIEI ANTERIOARE
25 min - PREDARE INVATARE
Lectia nr.7: Servicii oferite de reteaua Internet. Accesul si conectarea la Internet


  • Functia de documentare si informare a retelei internet este asigurata prin intermediul unui serviciu de informare si documentare .
Scopul unui astfel de serviciu este de a permite utilizatorului sa gaseasca informatia dorita fara sa cunoasca adresa de internet a informatiei si calcualtorul pe care se gaseste . 
Un astfel de serviciu se mai numeste si serviciu pentru navigarea pri informatii si permite unei persoane sa obtina informatii care sunt stocate pe un calculator la distanta si sa afiseze aceste informatii.

Serviciile de navigare prin informatii lucreaza interactiv: utilizatorul introduce cererea, iar serviciul de navigare raspunde obtinand o copie a unui subiect specificat, pe care o afiseaza autoimat pe ecranul utilizatorului . Cel mai important serviciu de informare si documentare este Worl Wide Web.

World Wide Web este un mecanism care foloseste conceptul hipermedia  pentru a lega o colectie de zeci de milioane de documente cu informatii,ce sunt pastrate pe calculator raspandite in toata lumea. 
Serviciul WWW, in loc sa separe meniurile de informatie incapsuleaza optiunile de meniu direct in text sub forma de hipertext sau hipermedia.
Optiunea de meniu reprezinta o referinta catre o resursa de informatie de pe acelasi calculator sau de pe un alt calculator.

Hipertextul-folosind aceasta metoda, textele evidentiate dintr-un document reprezinta trimiteri la alte documente care contin informatii suplimentare. Evidentierea se poate face folosind numere, stiluri diferite de caractere sau culori diferite. Ea depinde de programul care a creat documentul sau de programul cu care se vizualizeaza documentul.Textul evidentiat se numeste hiperlegatura.

Hipermedia-este o extensie a metodei hipertext prin care trimiterile se pot face si la alte medii de prezentarea a informatiei , cum sunt de exemplu sunetele si imaginile.In pagina Web pot fi afisate si imagini care au fost salvate in fisiere.
Formatele acceptate sunt fisierele gif si jpeg. 
Serviciul Web functioneaza pe baza modelului client-server : serverul este calculatorul pe care se gasesc una sau mai multe situri Web,iar clientul este calculatorul de pe care se emite cererea de informatii . 

  • Pe calculatorul server Web este instalat un program care administreaza documente Web si care le pune la dispozitia clientilor Web si sa ceara unui server Web un document atunci cand acestia le cer. 
  • Pe calculatorul client Web este instalat un program de explorare a zonelor Web,numit browser, care permite utilizatorului da cerceteze siturile Web si sa ceara unui server Web un document.

Spatiul Web este zona din Internet prin care se deplaseaza un utilizator atunci cand lucreaza cu serviciul Web. 
Programul client folosit pentru a vea acces la serviciul Web se numeste browser.
Browserul spre deosebire de alte programe client, integreaza accesul la mai multe servicii din internet intr-un singur sistem de navigare unitar.
Conectarea la INTERNET: Aceasta se poate face la noi prin doua modalitati prin modem sau prin cablu. 
In ambele cazuri avem nevoie de un ISP (Internet Service Provider) care sa furnizeze servicii de conectare la Internet. 
Aceste ISP-uri pot oferi o conectare mai rapida sau mai lenta in functia de serverele pe care le poseda.
Unitatea de masura pentru tehnologia informatiei este bitul. Unitatea de masura pentru transferul datelor prin internet este BPS care inseamna biti pe secunda. Se utilizeaza multipli ai acestei unitati (kbps , Mbps).

A.Conexiunea prin linie telefonica (Dial Up) face posibil accesul calculatorului  la Internet printr-o « poarta de intrare ». Pe linia telefonica de comunicatie, sunt amplasate modemuri.
Modemurile moduleaza/demoduleaza semnalele analogice sau continue, specifice liniei de comunicatiei in semnale digitale specifice calculatorului.
Pentru o conexiune Dial Up aveti nevoie de :
·        un computer (cu program de operare Windows 9X);
·        un modem (intern sau extern);
·        linie telefonica (automata).
Majoritatea uilizatorilor folosesc modemurile pentru a stabili o conexiune PPP (Point to Point Protocol): acesta permite calculatorului sa comunice cu calculatorul furnizorului de servicii (ISP - Internet Service Provider) prin intermediul liniei telefonice.
            Comunicarea intre calculatore se face  potrivit regurilor impuse de protocolul TCP/IP care nu sesizeaza faptul ca se foloseste o conexiune seriala in loc de clasica placa de retea.
            Prima regula esta ca fiecare calculator sa aiba o adresa unica de indetificare  (IP). In cazul conexiunii telefonice , calculatorul « poarta » (un server de conexiune) are o adresa IP permanenta doar cand solicita conexiunea realizata prin linie telefonica; adresa IP variaza de la o conectare la alta.
Majoritatea modemurilor comercializate astazi au viteze de 33,6 Kb/s sau 56 Kb/s.
Modemul are ca avantaj costurile reduse de achizitionare si instalare pe o linie existenta dar, in cazul tarilor din Europa, nota telefonica devine curand o mare problema

            B.Conexiunea prin cablu este permanenta. Viteza este mai mare decat prin modem si se elimina costul abonamentului telefonic. Si adresa IP este permanenta. Adresa IP este furnizata de firma care distribuie adrese de Internet; o astfel de firma se numeste provider. Adresa IP este o adresa numerica de forma 135.224.85.62. Fiecare calculator primeste pe langa IP, ca adresa fizica, si o adresa logic construita ierarhic pe domenii si sub-domenii, de forma nume.subdomeniu.domeniu. pentru conexiune prin cablu este necesara o placa de retea. Vitezele de transfer pot ajunge in general de ordinul zecilor de Mbps.
            Daca dorim sa conectam  mai multaecalculatoare folosind aceeasi conexiune fizica, avem nevoie de un echipament numit switch, care comuta accesul calculatoarelor la retea.
            Inchirierea unei unei aderse IP pentru fiecare dintre calculatoare necesita un efort financiar considerabil.
            O solutie pentru conectarea simultana a mai multor calculatoare poate fi organizarea calculatoarelor intr-o retea locala (LAN)si interconectarea  acestei retele folosind adrea de IP fornizata de provider.
            Conectarea unui LAN la WAN se face in general printr-un  router. Acest tip de echipament are doua tipuri de interfete : interfata publica sau exterioara care face legatura cu internetul si interfata privata sau interioara care face legatura cu reteaua locala. Router-ele sunt echipamente inteligente care dirijeaza traficul de mesaje prin programe speciale numite software de rutare.
            Pentru accesul efectiv la resursele Internet  trebuie stabilita comunicarea cu furnizorul de servicii.
C. Fibra optica
Transmisia datelor prin fibra optica se bazeaza pe conversia impulsurilor electrice in lumina. Aceasta este apoi transmisa prin manunchiuri de fibre optice pana la destinatie, unde este reconvertita in impulsuri electrice.
Are ca avantaj rata de transfer foarte mare in raport cu celelalte tipuri de conexiune (practic nelimitata, ordinul GBps, si inca imposibil de folosit la maximum de catre aplicatiile existente);

- mai multa siguranta - fibra optica este insensibila la perturbatii electromagnetice si este inaccesibila scanarilor ilegale (interceptari ale transmisiunilor); 

- posibilitatea de instalare rapida si simpla, in orice conditii, datorita greutatii reduse a cablului optic si existentei mai multor tipuri de cabluri.

D. Wireless (Radio modem)

Este probabil ultimul venit ca tehnologie. Modemurile radio nu sunt tocmai o noutate, dar viteze cu adevarat mari au fost obtinute doar in ultima vreme. Tehnologia necesita o statie de emisie/receptie la ISP iar rata de transfer variaza intre 1500kbps si 35mbps, cu mentiunea ca cele ultra-rapide functioneaza doar pe distante de 3-4 km. Costul unui radio modem nu este tocmai redus, dar in schimb nu necesita infrastructura in raza de actiune a ISP-ului.

E. Prin cablu TV

Cablul TV nu este nicaieri prin lume (partea asa-zis "civilizata") o raritate. Companiile care ofera asemenea servicii, in incercarea de a creste cifra de afaceri, au introdus modemurile care utilizeaza cablul TV pentru legatura la Internet. Ratele de transfer atinse de o astfel de retea se situeaza in jurul valorii de 4mbps, existand insa si variante de 10-30mbps sau mai mult.. Legatura intre modemul de cablu si computer este asigurata in general de o placa de retea de 10mbps, care limiteaza automat rata maxima de transfer.

Instalatia cuprinde un filtru special pentru separarea semnalului TV de cel de conectare la Internet. (Desi circula pe acelasi canal, cele doua semnale nu interfereaza pentru ca au frecvente diferite.)
Modemul de cablu are avantajul unui cost de instalare destul de redus si al ratei de transfer destul de buna. La dezavantaje intra costul destul de mare al modemului.
Bibliografie suplimentara
Soft educational:

Publicat de la Niciun comentariu:

S6: 24.10-28.10


UNITATEA DE INVATARE: 
 MIJLOACE MODERNE DE COMUNICARE- INTERNETUL

Ce este o adresa Internet ?


 Lectia nr.6: Sisteme de adrese utilizate in Internet

 Materiale didactice: <<1 2 3 >> 
Adresele IP, Adresele de e-mail
            Exista calculatoare care sunt legate permanent la Internet, calculatoare ce apartin unor institutii, firme, universitati etc., care pun la dispozitia "user"-ilor (clientilor) o mare cantitate si diversitate de informatie. Acest calculator la care se pot conecta alte calculatoare prin Internet poarta denumirea de calculator "host" (gazda)
Cu câteva milioane de calculatoare host si câteva sute de milioane de user 23523b18x i, gestionarea optima a informatiilor în Internet nu ar mai fi posibila daca nu ar exista un sistem de identificare al calculatoarelor si utilizatorilor individuali. Tocmai din acest motiv a fost necesar ca fiecarui calculator conectat la Internet sa i se aloce o adresa.
            Rolul acestei adrese este similar cu cea a adresei unei locuinte, ea ajutând ca posta electronica (e-mail) si informatiile sa nu se piarda în paienjenisul interconexiunilor si sa ajunga de la un utilizator la altul.
            Pentru a se putea repartiza adresele calculatoarelor conectate la Internet, se utilizeaza o metoda cunoscuta sub numele DNS (Domain Naming System - sistemul de numire al domeniilor  introdus în anul 1984).
            Adresele Internet pot fi reprezentate atât cu ajutorul unui sir de numere (adrese numerice) cât si cu ajutorul unui sir de litere (adrese literale). Adresele literale au aceeasi semnificatie cu cele numerice, primele fiind mai frecvent folosite deoarece sunt mult mai usor de retinut.
Folosind o comparatie, aceste adrese numerice sau literale sunt similare cu numele si prenumele unui individ si codul sau numeric personal din cartea de identitate. Ex: Mihai Georgescu are un cod numeric personal 1700107200011 dupa care poate fi identificat, dar tot asa dupa codul numeric personal 1700107200011, vom sti ca persoana cautata este Mihai Georgescu  (este posibil sa existe doua sau mai multe persoane cu numele Mihai Georgescu, dar nu este posibil ca acestea sa detina acelasi cod numeric personal).
Adresele numerice se mai numesc si adrese IP (Internet Protocol-Protocol Internet) deoarece cu ajutorul lor calculatoarele se identifica si se interconecteaza. Acestea sunt utilizate mai frecvent de catre calculatoare  si mai putin de catre utilizatori, deoarece fiind sub forma unui sir de numere, sunt mai greu de memorat.
Adresa IP, este adresa de identificare a unui calculator sau a unui device, într-o retea TCP/IP. Retelele TCP/IP sunt acele retele care folosesc protocolul TCP/IP pentru rutarea (directionarea) unui mesaj.
Adresa IP este o adresa numerica unica, de 32 de bits (4 bytes), scrisa ca patru numere, fiecarui numar corespunzându-i un byte din adresa completa, numere despartite între ele printr-un punct pentru o mai usoara memorare. Aceste numere pot avea valori cuprinse între 0 si 255.
Aceasta adresa este atribuita unui sistem host (sistem "gazda"), atunci când are loc conectarea calculatorului la Internet. De exemplu, grupul de patru numere 193.231.20.1, poate fi o adresa IP.
Scrierea unei adrese IP are forma N.N.N.N, în care N este un numar a carui valori poate fi cuprins între 0 si 255.
            Retinerea acestor numere nu este usoara si de aceea au fost create adresele literale. Pentru adresa numerica de mai sus echivalentul adresei literale poate fi:
ubbcluj.ro
            Adresele literale (adresele de e-mail) ale utilizatorilor individuali (useri) au formatul:
Numeutilizator@host.subdomeniu.domeniu_de_primul_nivel
Numele utilizatorului este de cele mai multe ori numele persoanei, dar aceasta nu este neaparat necesar si se mai numeste ID (identificare utilizator).
Simbolul @ - a-rond, cunoscut si sub denumirea de "coada de maimuta" înseamna "la" iar ultima parte este adresa efectiva a calculatorului host.
Daca o persoana cu numele Popa Daniel, al carei ID ar fi popadaniel, se conecteaza prin intermediul host-ului ubbcluj.ro,  adresa lui conform celor de mai sus va fi:
popadaniel@ubbcluj.ro
            Adresa de mai sus se citeste/pronunta mircea la ubbcluj punct ro.
În general adresa unei casute postale, este de genul: numeutilizator@yahoo.com; numeutilizator@hotmail.com; nume utilizator@personal.ro etc.
            Domeniile organizationale sunt coduri stabilite pentru a putea specifica tipul de organizatie caruia îi apartine un calculator. Aceste domenii sunt:
.aero - industria transporturilor aeriene
.biz - afaceri
.com - organizatii comerciale
.coop - cooperatii
.edu - institutii educationale
.gov - Guvernul Statelor Unite
.info - surse de documentare
.int - institutii internationale (U.N.I.C.E.F, O.N.U, etc.)
.mil - institutii militare din S.U.A
.museum - muzee
.name - persoane fizice care doresc sa dea propriul nume domeniului
.net - resurse de retea, furnizori de servicii de retea
.org - organizatii non-profit
.pro - specialisti din diverse domenii
            Domeniile geografice. Daca domeniile nu sunt din cadrul Statelor Unite, atunci ele includ un cod pentru a se specifica tara careia îi apartine. Acest cod este compus din doua litere si face parte din sistemul de domenii geografice. Pentru exemplificare vom reda mai jos cele mai frecvente coduri întâlnite:
au - Australia
ca - Canada
es - Spania
fr - Franta
it - Italia
ro - România
uk - Marea Britanie
us - Statele Unite
            Desi Statele Unite au si ele un cod acesta nu se foloseste, iar atunci când avem o adresa fara cod geografic aceasta înseamna ca domeniul este situat în Statele Unite.
De retinut:
            Cu ajutorul adresei numerice se arata adresa unui calculator host iar cu cea literala se poate exprima atât adresa host a unui calculator cât si adresa unui utilizator.

            Adresa unui user individual este esentiala pentru utilizarea e-mail-ului. Pentru exemplificare va redam mai jos o posibila adresa e-mail.
Publicat de la Niciun comentariu:

S5:17.10-21.10

UNITATEA DE INVATARE: 
 MIJLOACE MODERNE DE COMUNICARE- INTERNETUL

Lectia nr.5: Principiul comunicarii in Internet

Principiul comunicarii in reteaua Internet este cel de client/server, in care un calculator client, pentru a avea acces la un serviciu, trebuie sa se adreseze unui calculator server care asigura acel serviciu. 
Modelul client-server este o structură sau arhitectură aplicație distribuită care partajează procesarea între furnizorii de servicii numiți servere și elementele care solicită servicii, numite clienți. 
Clienții și serverele comunică printr-o rețea de calculatoare, de obicei prin Internet, având suporturi hardware diferite, dar pot rula și pe același sistem fizic. 
Un server (fizic) rulează unul sau mai multe programe server, care partajează resursele existente cu clienții. 
Clientul nu partajează niciuna dintre resursele proprii, ci apelează la resursele serverului prin funcțiile server. 
Clienții inițiază comunicația cu serverele și așteaptă mesajele acestora. 
Pentru menținerea legăturii între cei doi, indiferent de pauzele care intervin, se folosește conceptul de sesiune, care de obicei este limitată în timp.

În tehnologia informației, un server este un program de aplicație care furnizează servicii altor aplicații (numite aplicații client), aflate pe același calculator sau pe calculatoare diferite. De obicei, aplicația server așteaptă conexiuni din partea aplicațiilor client. 
Se mai numește server și calculatorul pe care rulează una sau mai multe asemenea aplicații. Deseori soluția pentru mari aplicații cu mulți utilizatori se bazează tocmai pe arhitectura client-server, care constă din cel puțin 2 aplicații (și deseori cel puțin 2 computere).

Bibliografie suplimentara:


Publicat de la Niciun comentariu:

luni, 3 octombrie 2016

S4: 4.10-7.10

UNITATEA DE INVATARE: 
 MIJLOACE MODERNE DE COMUNICARE- INTERNETUL

 1 min - MOMENT ORGANIZATORIC

 14 min - VERIFICAREA LECTIEI ANTERIOARE
25 min - PREDARE INVATARE

 Lectia nr.2: Notiuni despre retele de calculatoare

 O reţea de calculatoare reprezintă un ansamblu de calculatoare interconectate prin intermediul unor medii de comunicaţie, asigurându-se în acest fel utilizarea în comun de către un număr mare de utilizatori a tuturor resurselor fizice (hardware), logice (software şi aplicaţii de bază) şi informaţionale (baze de date) de care dispune ansamblul de calculatoare conectate.

Beneficiile calculatoarelor şi ale altor echipamente aflate într-o reţea includ costuri reduse şi productivitate sporită. 
În cadrul reţelelor, resursele pot fi partajate, ceea ce implică reducerea duplicării şi a coruperii datelor.

Avantaje oferite de lucrul în reţea: 
• Împărţirea resurselor existente; 
• Creşterea fiabilităţii prin accesul la mai multe echipamente de stocare alternative; 
• Reducerea costurilor prin partajarea datelor şi perifericelor folosite; 
• Scalabilitatea: creşterea performanţelor sistemului prin adăugarea de noi componente hardware; 
• Obţinerea rapidă a datelor; 
• Furnizează un excelent mediu de comunicare; 
• Este nevoie de mai puţine echipamente periferice 
• Eliminarea duplicării şi coruperii fişierelor; 
• Administrarea centralizată; 
• Conservarea resurselor. 

O altă noţiune strâns legată de o reţea de calculatoare este lucrul în reţea care reprezintă conceptul de conectare a unor calculatoare care partajează resurse. 

Resursele utilizate în comun de către o reţea de calculatoare pot fi: 
• resurse fizice (imprimante, scanner-e etc.);
• resurse logice (software şi aplicaţii de bază, orice program);
• resurse informaţionale (baze de date).

Echipamentele de reţea sunt interconectate folosind o varietate de conexiuni:
• Conexiune prin cupru – Foloseşte semnale electrice pentru a transmite date între echipamente;
• Conexiune prin fibră optică – Foloseşte fire din sticlă sau plastic, denumite şi fibre, pentru a transporta informaţie sub formă de impulsuri luminoase;
• Conexiune fără fir (Wireless) – Foloseşte semnale radio, tehnologie infraroşu (laser) sau transmisii prin satelit.

 Prezentarea generală a reţelelor 
În general, toate reţelele au componente, funcţii şi caracteristici comune.
Printre acestea se numără:

  • Servere – Calculatoare care oferă resurse partajate pentru utilizatorii reţelei;  
  • Clienţi – Calculatoare care accesează resursele partajate în reţea de un server; 
  • Elemente active de reţea – hub-uri, concentratoare, switch-uri, routere etc.;  
  • Elemente pasive de reţea – cabluri, prize, mufe etc.; 
  • Imprimante sau alte periferice partajate – Alte resurse puse la dispoziţie de servere;  
  • Mediu de comunicaţie – Modul în care sunt conectate calculatoarele;  
  • Date partajate – Fişiere puse la dispoziţie de serverele de reţea. 
O reţea de calculatoare este identificată prin următoarele caracteristici specifice:
• Raza de acoperire;
• Modul de stocare a datelor;
• Modul de administrare a resursele;
• Modul de organizare a reţelei;
• Tipul de echipamente de reţea folosite;
• Mediul folosit pentru conectarea echipamentelor.

Chiar dacă au aceste componente comune, reţelele pot fi împărţite în următoarele categorii:

Clasificarea reţelelor de calculatoare
În funcţie de criteriul de clasificare care se are în vedere există mai multe tipuri de reţele de calculatoare.

 Criteriile cele mai des utilizate în clasificarea reţelelor sunt:
• După tehnologia de transmisie: 

  • o reţele cu difuzare (broadcast); 
  • o reţele punct-la-punct. 

• După scara la care operează reţeaua (distanţa):

  • o reţele locale LAN; 
  • o reţele metropolitane MAN; 
  • o reţele de arie întinsă WAN, Internetul.

• După topologie: 

  • o reţele tip magistrală (bus); 
  • o reţele tip stea (star); 
  • o reţele tip inel (ring); 
  • o reţele combinate. 

• După relaţiile funcţionale (arhitectura de reţea):

  •  o reţele peer-to-peer (Workgroup); 
  • o reţele cu arhitectură activă (Active Networking Arhitecture); 
  • o reţele de tip client-server (Client-Server Arhitecture).


 Reţele locale, reţele metropolitane şi reţele fără fir 

  1. O reţea locală – LAN – (Local Area Network) se referă la un grup de echipamente interconectate care se află sub o administrare comună. În trecut, reţelele locale erau considerate reţele mici care existau într-o singură locaţie fizică. Deşi reţelele locale pot fi mici, de exemplu o reţea instalată acasă sau într-un laborator informatizat, în timp definiţia unui LAN a evoluat pentru a include şi reţelele locale interconectate formate din sute de dispozitive instalate în mai multe clădiri şi locaţii.
  2. O reţea metropolitană – MAN – (Metropolitan Area Network – MAN) este o versiune extinsă de LAN ce se poate întinde pe zona ocupată de un grup de birouri învecinate sau chiar suprafaţa unui oraş. Acest tip de reţea funcţionează pe baza unor tehnologii similare cu cele ale LAN-urilor. Primele reţele LAN nu au putut satisface nevoile de interconectare din cadrul organizaţiilor mari, cu birouri aflate la distanţă unele de altele. Pe măsură ce avantajele reţelelor LAN au devenit cunoscute şi s-au dezvoltat tot mai mult aplicaţii pentru mediul de lucru în reţea, reţelele LAN s-au dezvoltat devenind reţele de mare acoperire geografica (Wide Area Network – WAN). Reţelele de mare întindere conectează reţele locale (LAN-uri) aflate în locaţii geografice separate. Cel mai simplu exemplu de WAN este Internetul. Internetul este o reţea WAN de mari dimensiuni care este formată din milioane de reţele locale interconectate. Furnizorii de servicii de telecomunicaţii sunt utilizaţi pentru a interconecta aceste reţele aflate în locuri diferite.
     
  3. Descrierea unei reţele fără fir WLAN (Wireless LAN). Într-o reţea locală tradiţională, echipamentele sunt conectate folosind cablu de cupru. În unele medii, e posibil ca instalarea cablurilor de cupru să nu fie practică sau să fie chiar imposibilă. În aceste situaţii, sunt utilizate dispozitive wireless pentru a transmite şi a primi date folosind unde radio. Ca şi într-o reţea locală, într-un WLAN se pot partaja resurse cum ar fi fişiere şi imprimante şi se poate accesa Internetul.  Într-un WLAN, echipamentele wireless se conectează la puncte de acces din zona lor. Punctele de acces sunt de obicei conectate la reţea folosind cabluri de cupru. În loc să fie nevoie de cabluri de cupru pentru toate staţiile din reţea, doar punctul de acces wireless este conectat la reţeaua cu cablare de cupru. Raza de acoperire pentru un WLAN poate fi mică şi limitată la o cameră sau poate fi mai mare.
Pentru unităţile care sunt conectate direct la o reţea vom folosi termenul de gazdă.
Acestea pot fi calculatoare (client sau server), imprimante, scannere etc. Pentru ca acestea să lucreze în reţea, ele trebuie să fie dotate cu un dispozitiv de interfaţă, numit placă de reţea.
O reţea LAN poate fi extinsă utilizând mai multe componente (repetoare, hub-uri, punţi, comutatoare, switch-uri, rutere etc.).
Gazdele (sisteme finale) sunt utilizate pentru a executa programele utilizatorilor şi pot fi eventual legate între ele printr-un mediu de comunicaţie formând o reţea LAN.
Gazdele sau reţelele LAN sunt conectate prin sisteme intermediare sau elemente de comutare (routere), care formează o subreţea de comunicaţie sau pe scurt subreţea.
Elementele de comutare sunt calculatoare specializate folosite pentru a conecta două sau mai multe linii de transmisie.
Când sosesc date pe o anumită linie, elementul de comutare trebuie să aleagă o nouă linie pentru a retransmite datele mai departe.
Conform acestui model, fiecare gazdă este conectată la un LAN în care există un router sau direct la un router.
Colecţia de linii de comunicaţie şi de routere (dar nu şi de gazde) formează subreţeaua.
 În cazul celor mai multe WAN-uri, două routere pot comunica direct, dacă sunt legate prin acelaşi cablu sau indirect prin intermediul altor routere. Când un router intermediar primeşte un pachet de date, îl reţine acolo până când linia pe care trebuie să-l transmită mai departe devine liberă şi apoi îl retransmite. O subreţea care funcţionează pe acest principiu se numeşte subreţea punct-la-punct sau subreţea cu comutare de pachete.

  Topologii de reţea 
Topologia reţelelor este studiul de aranjament a elementelor (legături, noduri, etc.) dintr-o reţea, în special interconexiunile fizice (reale) şi logice (virtuale) dintre noduri. 

  •  Topologia fizică se referă la dispunerea fizică în teren a calculatoarelor, a cablurilor şi celorlalte componente ale reţelei. 
  •  Topologia logică se referă la modul cum gazdele accesează mediul de comunicaţie. 

Topologia unei reţele afectează direct performanţele reţelei. O anumită topologie aleasă influenţează tipul de echipament utilizat, precum şi posibilităţile de extindere a reţelei.

10 min - FEEDBACK
 Sarcină de lucru:
Descrieţi tipul de reţea existentă în laboratorul SEI din şcoala dumneavoastră. Motivaţi răspunsul.

TEMA PENTRU ACASA:
Parcurgeti pentru fixarea cunostintelor softul educational. Realizati fise pentru portofoliul personal
Soft educational:

Publicat de la Niciun comentariu:
Abonați-vă la: Postări (Atom)