Tema pentru studiu individual

1. Sunteti in anul 3113. Realizati un eseu de maxim o pagina in care descrieti cum vedeti calculatorul si care este interactiunea acestuia cu omul in acest viitor.

2. Vizionati urmatoarele documentare

 
3. Cititi urmatoare explicatii si respectati sfaturile primite

Eseul este o specie de proză literară, fixată la granița cu literatura, care îmbină elemente ale tuturor stilurilor funcționale. 

Compoziția eseistică oferă posibilități mari de a asocia idei venite din diferite domenii culturale.

·conținutul se bazează pe o viziune complexă asupra vieții.

·constă în consemnarea unor idei, a conexiunilor dintre ele, a părerii personale, într-o manieră eleganta (stil elevat, trimiteri culturale numeroase, informație bogată etc.).

Adrian Marino spunea că "eseistul încearcă să ofere o soluție, nu o impune, nici n-o dogmatizează. Doar o propune. El ridică o problemă, punându-se pe sine și pe alții la încercare. Izbutește și incită adevărul".

Un eseu poate sa abordeze o idee, o temă, un simbol de pe poziții filosofice, poate să apeleze la informații sociologice sau psihologice, poate să facă asociații în diverse arte, pe o temă oarecare etc.

Autorul prezintă plastic viziunea sa despre calculator si lumea viitoare, dar prin tendința de a defini varii probleme, se apropie în spirit de o lucrare științifica.

Procesul scrierii unui eseu implica urmatorii pasi:

I. Precizarea temei eseului

II. Strangerea si cercetarea materialului documentar

III. Structurarea eseului

IV. Redactarea eseului

V. Evaluarea critica a versiunii preliminare

VI. Rescrierea eseului

I. PRECIZAREA TEMEI ESEULUI

De obicei un eseu este intocmit ca urmare a solicitarii unui profesor sau a unui grup de studiu. De aceea, pentru a incepe lucrul in mod corect, este important sa urmam regulile de mai jos:

A. Notati cu atentie si exactitate formularea temei.

B. Analizati cu atentie formularea temei, folosindu-va de intrebari cum ar fi:

1.       Solicita tema o abordare generala sau una specifica?

2.       Se cere prezentarea experientei personale sau a propriilor convingeri ori numai cunoasterea pozitiilor exprimate de altii?

3.       Se recomanda in special o anumita sursa de informatii?

4.       Se cere doar o descriere a lucrurilor sau si o analiza a lor?

5.       Este necesara discutarea implicatiilor si a aplicatiilor care decurg din concluzii?

II. STRÂNGEREA SI CERCETAREA MATERIALULUI DOCUMENTAR

A. Lista bibliografica

Aceasta este de obicei sugerata de profesor impreuna cu tema eseului. Fiecare dintre lucrarile recomandate in lista initiala poate conduce la alte surse bibliografice, care ar putea fi consultate daca exista suficient timp.

B. Intrebarile

Acestea au rolul de a directiona lectura si de a evita pierderea de timp cu lectura integrala a intregului material adunat. Cea mai buna abordare este aceea de a pune o serie de intrebari pentru clarificarea titlului sau a temei eseului.

C. Gandirea

Incepeti pregatirea lucrarii cat mai devreme posibil, pentru a permite gandirii sa „rumege“ subiectul.

1.                   Fiti atenti la idei relevante si la exemplificari sugestive, pe care le puteti intalni curent in jurul vostru.

2.                   Oferiti subconstientului ocazia de a va furniza idei creative de abordare a subiectului.

D. Fisarea materialului

Toate materialele documentare cercetate trebuie sa fie fisate, mentionandu-se intotdeauna sursa (autorul, titlul lucrarii, editura, localitatea, anul aparitiei, pagina) din care am preluat o anumita idee, expresie, fraza-citat etc. Exista mai multe metode de fisare:

1.                   notitele facute pe un caiet (cea mai folosita, dar si cea mai ineficienta);

2.                   fisele de lectura (cea mai eficienta si mai ieftina metoda clasica de fisare);

3.                   notele introduse in baze de date computerizate.

Folosirea fiselor de lectura (foi de hartie, eventual liniate, de marimea unei foi A4 taiata in opt, pe care se scrie pe o singura parte) are avantajul ca este la indemana oricui si permite aranjarea materialului documentar in mai multe feluri, precum si folosirea lui ulterioara la alte teme de studiu.

III. STRUCTURAREA ESEULUI

Pentru a putea lucra in mod eficient, materialul fisat trebuie triat, eliminand tot ceea ce este banal, irelevant sau obscur. Acest lucru este realizat mai usor dupa ce am conceput deja structura generala a eseului.

Propunem celor mai putin experimentati in acest domeniu urmatoarea schema generica pentru lucrarea scrisa:

A. Introducere

1.                   Comentarii cu privire la subiectul eseului - ce inseamna si care este importanta lui.

2.                   Ce aspecte veti prezenta si de ce?

B. Tratare

1.       Dezvoltarea argumentatiei in 3 - 4 idei principale, insotite fiecare de

2.       exemplificarea ideilor.

C. Concluzie

1.       Recapitularea ideilor principale.

2.       Concluzie si implicatii, eventual viitoare perspective de studiu.

IV. REDACTAREA ESEULUI

In aceasta prima redactare a lucrarii accentul nu trebuie sa cada pe frumusetea exprimarii, ci pe acuratetea ideilor, stiind ca in final exprimarea va putea fi rafinata mai usor, daca ideile sunt clare si se inlantuie in mod logic.

A. Ordinea

Este bine sa incepeti scrierea eseului cu ultimul ei alineat, cel care contine concluziile. Acest lucru are cel putin doua avantaje:

1.       Da orientare redactarii, stiind care sunt concluziile spre care va indreptati.

2.       Va asigura convingerea ca lucrarea se va incheia cu o concluzie clara.

B. Stilul

Stilul reprezinta modul cum ne exprimam ideile. Acesta trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii:

1.       Sa fie simplu si direct.

2.       Sa evite argoul si exprimarea colocviala.

3.       Sa contina fraze scurte.

4.       Sa fie concis.

C. Forma

Punerea textului in pagina trebuie sa reflecte structura gandirii.

1.       Folositi titluri si subtitluri.

2.       Fiecare idee principala trebuie sa aiba alineatul ei.

3.       Folositi material ilustrativ. Acesta economiseste mult text.

4.       Delimitati clar ideile proprii de cele imprumutate de la altii si mentionati intotdeauna sursele.

5.       Intocmiti o bibliografie a lucrarilor consultate.

V. EVALUAREA CRITICA A VERSIUNII PRELIMINARE

A. Momentul evaluarii

Prima varianta a lucrarii trebuie lasata deoparte timp de cateva zile „ca sa se raceasca“ si pentru ca „orgoliul autorului“ sa se domoleasca. Aceasta va va permite o evaluare mai obiectiva a eseului. De asemenea, acest lucru presupune ca eseul nu trebuie sa fie scris in ultimul moment.

B. Intrebari de evaluare

Puteti folosi pentru evaluare urmatorul set de intrebari de control:

1.       Raspunde eseul la ceea ce se cere sau la subiectul stabilit?

2.       Acopera el cu suficienta adancime toate aspectele principale?

3.       Este continutul lui corect si relevant pentru subiect?

4.       Este materialul aranjat in mod logic?

5.       Este fiecare idee sustinuta in mod corespunzator prin exemple si argumente?

6.       Exista o delimitare precisa intre propriile idei si cele preluate de la alti autori?

7.       Mentionati toate sursele si referintele?

8.       Este corecta lungimea eseului in raport cu scopul ei?

9.       Este stilul eseului limpede si simplu, fara stangacii si formulari confuze? (Pentru verificare, cititi-l cu voce tare.)

10.    Este textul scris in mod ordonat si corect ca punctuatie, gramatica si ortografie?

C. Procesul evaluarii

1.       Daca gasiti ca va vine greu sa va evaluati singuri propria lucrare, solicitati ajutorul unui prieten care este cat de cat competent in acel domeniu.

2.       In procesul evaluarii, incercati sa privitii eseul din punctul de vedere al celui caruia ii este el adresat.

VI. RESCRIEREA ESEULUI