Activitatea nr.11: 2.05.2012-4.05.2012

Reteaua Internet

Istoria Internetului 

Punctul de pornire în dezvoltarea Internetului a fost rivalitatea între cele două mari puteri ale secolului al XX-lea: Statele Unite ale Americii și Uniunea Sovietică. 

În 1957, URSS (Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste) lansează în spațiul cosmic primul satelit artificial al Pământului denumit Sputnik. 

Ca raspuns in Statele Unite ale Americii, președintele Eisenhower înființează o agenție specială subordonată Pentagonului: Advanced Research Projects Agency (www.darpa.mil). Această agenție a Ministerului de Apărare (Department of Defense, prescurtat DOD) este condusă de oameni de știință care are ca misiune: 

„Menținerea superiorității tehnologice a armatei Statelor Unite și prevenirea surprizei tehnologice în domeniul securității naționale prin sponsorizarea celor mai noi și revoluționare descoperiri științifice și prin investirea de fonduri teoretic nelimitate pentru realizarea unei legături între cercetarea științifică și implementarea tehnologică militară a acesteia. 

Deci precursorul Internetului datează din 1965, când Agenția pentru Proiecte de Cercetare Înaintate de Apărare - a Ministerului Apărării a creat prima rețea de computere interconectate sub numele ARPAnet. 

In zilele noastre super-rețeaua Internet a împânzit întreg globul pământesc, ca rezultat din extinderea permanentă a acestei rețele inițiale Arpanet. Azi pe glob există un singur Internet, care însă este uriaș; el oferă utilizatorilor săi o multitudine de informații și servicii precum e-mail, www, FTP, Găzduire web (web hosting) și multe altele, unele dintre ele fiind numai contra cost.

Termenul internet provine din alipirea artificială și parțială a două cuvinte englezești:   

1. interconnected = interconectat și  
2. network = rețea.

Sensurile celor 2 termeni sunt strâns înrudite, în funcție de context:

• Substantivul propriu „Internet” (scris cu majusculă) desemnează o rețea mondială unitară de calculatoare. 

• Substantivul comun „internet” (scris cu minusculă) desemnează rețele speciale ce interconectează 2 sau mai multe rețele autonome aflate la mare depărtare unele față de altele.

Exemplu de 2 rețele mari, interconectate printr-un internet pentru care folosința acestui nume este justificată: rețelele SIPRNet și FidoNet. 

Rețelele de tip internet nu trebuie confundate cu super-rețeaua „Internet” de mai sus.

 Exista doua mari domenii in care acesta este folosit :

   Comunicare:

Posta electronica (e-mail) prin care se pot transmite si primi mesaje;

Chat-ul care permite comunicarea on-line a 2 sau mai multi utilizatori.

Liste de discutii  care permit participarea la discutii si schimburi de informatii in grupuri profesionale;

Grupuri de stiri (Newsgroups) care permit consultarea sau participarea in grupuri de stiri publice;

    Informare prin accesul la distanta si la surse de informatii:

·                          World Wide Web ( WWW - sau mai pe scurt web-ul ) prin care se poate accesa si naviga prin paginile web care contin informatii de larga circulatie si la resurse cu ajutorul instrumentelor de cautare si a hyper legaturilor ( hyperlinks ) inserate in documente;

·                           FTP (File Transfer Protocol) care permite transmiterea si primirea de informatii la si de la distant;

·                            Telnet care ofera posibilitatea de accesare a unor calculatoare situate la distanta  





    
Lectura suplimentara:
În 1959 John McCarthy, profesor la Universitatea Stanford, al cărui nume va fi asociat cu inteligența artificială, găsește soluția de a conecta mai multe terminale la un singur calculator central: time-sharing (partajarea timpului). Aceasta este o modalitate de lucru în care mai multe aplicații (programe de calculator) solicită acces concurențial la o resursă (fizică sau logică), prin care fiecărei aplicații i se alocă un anumit timp pentru folosirea resursei solicitate. Apărând apoi primele calculatoare în marile universități se pune problema interconectării acestora. Cercetătorul Lawrence Roberts susține o soluție de interconectare prin comutare de pachete (packet switching) în modelul numit "client-server". Astfel, pentru a transmite informația, aceasta este mărunțită în porțiuni mici, denumite pachete. Ca și la poșta clasică, fiecare pachet conține informații referitore la destinatar, astfel încât el să poată fi corect dirijat pe rețea. La destinație întreaga informație este reasamblată. Deși această metodă întâmpină rezistență din partea specialiștilor, în 1969 începe să funcționeze rețeaua "ARPANET" între 4 noduri: University of California din Los Angeles (UCLA), University of California din Santa Ana, University of Utah și Stanford Research Institute (SRI). Toate acestea au fost codificate într-un protocol care reglementa transmisia de date. În forma sa finală, acesta era TCP/IP (Transmission Control Protocol / Internet Protocol), creat de Vint Cerf și Robert Kahn în 1970 și care este și acum baza Internetului. TCP/IP face posibil ca modele diferite de calculatoare, de exemplu cele compatibile cu IBM sau și Mac's, folosind sisteme diferite de operare, cum ar fi UNIX, Windows, MacOS etc. să se "înțeleagă" unele cu altele. În acest fel, Internetul urma să devină cu adevărat independent de platforma harware utilizată. Prima conexiune ARPANET a fost realizată în 29 octombrie 1969, ora 22:30 între University of California din Los Angeles și Institutul de Cercetare Stanford și a decurs astfel: cei de la un capat al rețelei au tastat un “L” și apoi, prin telefon, au cerut confirmarea funcționării transferului de date de la cei de la celalalt capat al conexiunii. Dialogul a fost urmatorul:
-Vedeți L-ul?
-Da, vedem L-ul!
Apoi au tastat un O și au întrebat din nou:
-Vedeți O-ul?
-Da, vedem O-ul, a venit raspunsul. 'Text cursiv'
Apoi au tastat un G și conexiunea a picat. Totuși începuse o nouă revoluție în domeniul comunicațiilor.