Subiecte propuse:

Informatica si Tehnologia Informatiei
Sistem de calcul
Informatia, data

O caracteristică a speciei umane este capacitatea de a inventa unelte şi maşini care să-i faciliteze muncile diferite şi periculoase. Pentru a prelucra informaţia omul a inventat calculatorul.
Informatica este ştiinţa care se ocupă cu studiul reprezentării şi organizării informaţiei precum şi cu studiul algoritmilor de prelucrare a informaţiei cu ajutorul unui calculator.
Sistemul de calcul este ansamblul alcătuit din calculator electronic, echipamente periferice şi operatorii umani.
Calculatorul electronic este un ansamblu de circuite electronice care prelucrează automat date pe baza unui program memorat.Calculatorul este o masina care trebuie sa stie sa modeleze si sa manipuleze informatia. Pentru calculator, informatia este atat materie prima cat si produs finit.

Informatica reprezinta un complex de discipline prin care se asigura prelucrarea rationala a informatiei, prin intermediul masinilor automate.

Primele calculatoare au aparut pentru a usura calculele numerice. Pornind de la prelucrarea informatiei numerice, calculatoarele au fost perfectionate pentru a putea prelucra orice forma de informatie (text, muzica, desene, sunete etc.).

Prima problema care s-a pus la constructia calculatoarelor a fost alegerea sistemului de numeratie care va fi utilizat pentru a prelucra informatia numerica.
Omul foloseste sistemul de numeratie zecimal, dar, incercand sa perfectioneze o masina de calcul folosind sistemul zecimal, Blaise Pascal s-a izbit de dificultatea modelarii fizice a unei astfel de masini. Dezvoltandu-se teoria sistemelor de numeratie si circuitele electronice, s-a ales sistemul binar de numeratie.

Tehnologia informaţiei sau şi Tehnologia informaţiei şi a comunicaţiilor

- abreviat TI respectiv TIC, este tehnologia necesară pentru prelucrarea (procurarea, procesarea, stocarea, convertirea şi transmiterea) informaţiei, în particular prin folosirea computerelor (calculatoarelor electronice).

Termenii englezeşti corespunzători sunt Information Technology şi Information and Communication Technology, abreviaţi IT şi respectiv ICT. Prescurtarea IT, care deseori se foloseşte şi în română, se pronunţă /‿ai ti/ (v. AFI).

Termenul a fost folosit pentru prima dată în 1958 într-un articol publicat în revista Harvard Business Review, articol în care autorii Leavitt şi Whisler afirmă:
«Noua tehnologie încă nu are un nume bine stabilit; noi o vom denumi „tehnologia informaţiei”».
Tehnologia informaţiei este un domeniu element de legătură între electrotehnica clasică şi mult mai noua informatică, multe instituţii profesionale profilate (iniţial) electrotehnic extinzându-se cu timpul şi spre domeniul de tehnologia informaţiei.

A nu se confunda cu Informatica (Computer Science) şi nici cu sistemele informatice.

Informatica ca ştiinţa care prelucrează datele prin mijloace electronice

In dezvoltarea informaticii se pot distinge patru etape:

Etapa 1940… 1960, în care informatica are un caracter de noutate şi pătrunde în statele majore ale armatei americane, universităţi şi institute de cercetare.
Etapa 1960… 1970, în care informatica a pătruns în întreprinderi şi mai ales companii comerciale şi petroliere.
Etapa 1970… 1990, în care informatica s-a bazat mai ales pe realizarea şi utilizarea calculatoarelor de medie capacitate. Informatica a pătruns în toate domeniile vieţii cotidiene, dar mai ales în activitatea militară, economică, cercetare ştiinţifică şi învăţământ.
Etapa 1990…2000 şi continuare, când au luat amploare PC-le care au pătruns în toate domeniile de activitate economică şi socială, inclusiv în casele oamenilor. Totodată au apărut calculatoarele inteligente care îşi dezvoltă programele proprii de organizare şi de recunoaşterea mediului înconjurător inclusiv vocile şi scrisurile oamenilor cu care sunt în contact.

Prin sistem întelegem un ansamblu de componente (fenomene, obiecte, procese, notiuni, concepte, entitati sau colectivitati) aflate în legatura unele cu altele, care actioneaza în comun pentru atingerea unor obiective bine stabilite si care interactioneaza în mod unitar în relatiile cu mediul înconjurator
Sistemul informational reprezintă un anasamblu tehnico-organizatoric de concepere şi obţinere a informaţiilor în vederea fundamentării deciziilor necesare conducerii unui anumit domeniu de activitate.

Sistemul informatic reprezintă partea automatizată a sistemului informaţional.

Sistemul informatic este acea parte a sistemului informaţional în care operaţiile de culegere, de prelucrare, de stocare şi de transmitere a datelor se realizează cu ajutorul calculatorului.

Ansamblul de elemente implicate in tot acest proces de prelucrare si transmitere a datelor pe cale electronica alcatuiesc un sistem informatic.

Componentele sistemului informatic sunt:

1. Componenta fizică (hard) – este constituită dintr-un ansamblu de echipamente pentru culegerea, pentru prelucrarea, pentru transmiterea şi pentru stocarea datelor şi informaţiilor.

2. Componenta logică (soft) – cuprinde sistemul de operare şi programele de aplicaţii.

3. Baza de date – cuprinde un ansamblu de colecţii de date şi descrierea legăturile dintre acestea.

4. Resursele umane – cuprinde personalul de specialitate (operatori, programatori, analişti, ingineri de sistem).

5. Cadrul organizatoric – cuprinde cadrul legal necesar funcţionării sistemului informatic (staţii de calcul, oficiu de calcul, centru de calcul).

Informaţia este un mesaj obiectiv care elimină nedeterminarea în legătură cu realizarea unui anumit eveniment şi care are o formă de reprezentare (alfanumeric, imagini, sunet).
Data este reprezentarea informaţiei în interiorul calculatorului.
Unitatea de măsură folosită pentru măsurarea cantităţii de informaţie este informaţia elementară.
Teoria informaţiei a arătat că orice informaţie, oricât de complexă ar fi, poate fi exprimată prin informaţii elementare. Ea este informaţia furnizată prin precizarea unei variante din două posibile: Adevărat (TRUE) sau Fals (FALSE). Dacă asociem acestor două variante de răspuns cel două cifre binare 0 şi 1, înseamnă că informaţia va putea fi reprezentată în sistemul de numeraţie binar (0 şi 1).
Informaţia elementară se mai numeşte şi BIT (Binary digiT – cifră binară).
informaţia elementară = bit = cifră binară (0 sau 1)
O succesiune de 8 biţi se numeşte BYTE sau octet.
1 byte = 1 octet = 8 biţi
1 Kilobyte (kB) = 210 bytes (B) = 1024 B
1 Megabyte (MB) = 210 KB = 220 B
1 Gigabyte (GB) = 210 MB = 220 KB = 230 B
1 Terabyte (TB) = 210 GB = 220 MB = 230 KB = 240 B
Cu cei 8 biţi care formează octetul se poate construi un cod, care permite 28 = 256 combinaţii diferite între ele (codul ASCII). Aceste combinaţii sunt suficiente pentru a reprezenta literele mari şi mici, cifrele, semnele speciale, comenzile, semnalele.
exemple: A 01000001 9 00111001

Bit-ul reprezinta atomul informatiei, nivelul de la care informatia nu mai poate fi descompusa.

Concluzii:
Asadar, informatia, modelata si manipulata de calculator, va fi un sir de cifre binare. Reprezentarea sa se va face codificat. Cu cei 8 biti care formeaza octetul se poate construi un cod care permite 2⁸=256 combinatii diferite, suficiente pentru a reprezenta literele mari si mici, cifrele, semnele speciale etc. Aceasta codificare poarta numele de cod ASCII (American Standard Code for Information Interchange).

Deci, pornind de la teoria informatiei, calculatorul este o masina cu 2 stari, care stie sa modeleze sistemul de numeratie binar. Cea mai simpla realizare fizica a sistemului binar este comutatorul:

Comutator deschis – OFF – cifra binara 0
Comutator inchis – ON – cifra binara 1

Pentru a modela sistemul binar, calculatorul este un ansamblu de comutatoare. Realizarea fizica a acestui ansamblu a fost posibila numai dupa aparitia circuitelor electronice, apoi tranzistorii si diodele. Acestea sunt componente electronice care pot prezenta doua stari: starea de conductie – cifra binara 1 si starea de blocare – cifra binara 0. Informatia circula in interiorul calculatorului sub forma de biti. Bitii sunt modelati cu ajutorul impulsurilor electrice care au aceeasi frecventa si care pot avea doua niveluride tensiune, adica 2 stari: nivel de tensiune ridicata – cifra 1 si nivel de tensiune scazuta – cifra 0.

Fiecare caracter, textele, desenele, sunetele sunt codicicate in secvente de cifre binare. Fiecare piesa de informatie este reprezentata printr-o secventa de biti care va fi manipulata de calculator. Datorita aparitiei circuitelor electronice integrate, pot fi incapsulate milioane de comutatoare cu doua stari intr-un spatiu foarte mic. Aceste circuite electronice pot modela si manipula milioane de biti. Datorita lor a crescut capacitatea calculatorului de a memora biti, cat si viteza de prelucrare a acestor biti.