Tipuri de retele
Rețeaua de calculatoare (engleză: computer network) leagă între ele o mulțime mai mică sau mai mare de calculatoare, astfel încât un calculator poate accesa datele, programele și facilitățile unui alt calculator din aceeași rețea. De obicei este nevoie desigur și de măsuri de restricție/siguranță a accesului.
Clasificare după topologie
Topologia (structura) unei rețele rezultă din modul de conectare a elementelor rețelei între ele. Ea determină și traseul concret pe care circulă informația în rețea "de la A la B". Principalele tipuri de topologii pentru rețelele LAN sunt:
- topologia Bus (înseamnă magistrală) - are o fiabilitate sporită și o viteză mare de transmisie;
- topologia Ring (inel) - permite ca toate stațiile conectate să aibă drepturi și funcțiuni egale;
- topologia Star (stea) - oferă o viteză mare de comunicație, fiind destinată aplicațiilor în timp real.
Rețelele mai mari prezintă o topologie formată dintr-o combinație a acestor trei tipuri.
Clasificare după extindere
Rețelele de calculatoare se împart după extinderea lor în următoarele tipuri: LAN, MAN, WAN și, ceva mai nou, PAN..
Rețele personale (Personal Area Network)
Un Personal Area Network (PAN) este o rețea de calculatoare folosită pentru comunicarea între câteva mici calculatoare sau și aparate multifuncționale inteligente (smart), apropiate unele de altele.
Exemple de dispozitive care sunt folosite în rețeaua de tip PAN sunt imprimantele, aparatele de fax, telefoanele mobile, Personal Digital Assistant (PDA-uri), scanere, aparate de poziționare și navigație GPS, playere "inteligente" și altele. Raza de acțiune a rețelelor PAN este aproximativ de la 6-9 metri. Rețelele PAN pot fi conectate cu magistrale USB și FireWire. Cu ajutorul unor tehnologii ca IrDA (unde infraroșii) și Bluetooth (unde radio) se pot crea și rețele de tip Wireless PAN (rețele PAN fără fir).
Rețele locale (Local Area Network)
O reţea locală într-o bibliotecă publică
Un LAN este o rețea care acoperă o zonă geografică restrânsă, cum ar fi la domiciliu, birou, sau o clădire. Rețelele LAN curente sunt bazate pe tehnologia Ethernet.
De exemplu, o bibliotecă va avea o conexiune prin fir sau de tip Wireless LAN pentru a interconecta dispozitive locale (ex.: imprimante, servere) și pentru a accesa Internetul. În exemplul din dreapta rețeaua a fost construită în așa fel încât calculatoarele angajaților bibliotecii din partea dreptă a imaginii pot accesa imprimanta color, înregistrările despre cărțile împrumutate, rețeaua academică și Internetul. Toți utilizatorii pot accesa Internetul, și catalogul bibliotecii. Fiecare grup din rețea poate accesa imprimanta sa locală. În rest, imprimantele nu sunt accesibile din afara grupului respectiv. Internet), și "ruter al rețelei academice" - accesat de utilizator.
Rețea academică (Campus Area Network)
Un Campus Area Network (CAN) este o rețea de LAN-uri interconectate, asemănatoare cu cea de tip MAN, dar ea se extinde pe o zonă geografică limitată, de exemplu a unei universități.
În cazul unei universități o rețea CAN poate face legătura între diferite clădiri ale campusului: departamentele academice, biblioteca universitară, căminul studențesc. CAN este ca extindere în general mai mare decât rețelele locale LAN dar mai mic decât WAN. Rețelele CAN au fost create cu scopul de a facilita studenților accesul liber la rețeaua Internet și la resursele universității.
Rețea metropolitană (Metropolitan Area Network)
Rețelele metropolitane (MAN) sunt rețele de mare extindere care de obicei împînzesc orașe întregi. Aceste rețele folosesc pentru legături cel mai des tehnologii fără fir (wireless) sau fibră optică.
Rețeaua MAN în cele mai frecvente cazuri este proprietatea unui singur operator (companie), dar rețeaua este folosită de către mai multe persoane și organizații. Rețelele MAN mai pot fi deținute și conduse ca utilități publice.
Rețea de arie largă (Wide Area Network)
WAN desemnează tipul de rețele de transport de date care acoperă zone geografice mari și foarte mari (de ex. de la un oraș la altul, de la o țară la alta, de la un continent la altul), și folosesc de multe ori facilitățile de transmisiuni de date de la transportori publici (ca de ex. companiile de telefonie). Tehnologiile WAN funcționează în general la nivelele inferioare ale modelului de referință OSI: physical layer, data link layer și network layer.
Rețea globală (Global Area Network)
Specificațiile rețelei globale (GAN) au fost în curs de dezvoltare de către multe grupuri de specialiști. În general, rețeaua globală GAN definește un model de asigurare a comunicațiilor mobile între un număr arbitrar de rețele WLAN, zone de acoperire prin satelit, etc.
Viruşii informaticiVirusul informatic este, în general, un program care se instalează fără voia utilizatorului şi provoacă pagube atât în sistemul de operare cât şi în elementele hardware ale computerului. Clasificarea şi acţiunea viruşilor Viruşii se pot clasifica în:
|  |
Câteva dintre efectele pe care le genereazã viruşii software:
• Distrugerea unor fişiere;
• Modificarea dimensiunii fişierelor;
• Stergerea totală a informaţiilor de pe disc, inclusiv formatarea acestuia;
• Distrugerea tabelei de alocare a fişierelor, care duce la imposibilitatea citirii informaţiei de pe disc;
• Diverse efecte grafice/sonore inofensive;
• Încetinirea vitezei de lucru a calculatorului până la blocarea acestuia.
Surse de infestare
Cele mai multe dintre calculatoare se contaminează la citirea dischetelor purtătoare de viruşi, care provin de la un alt calculator. Discheta poate conţine orice tip de fişier sau program deja infectat; virusul poate fi localizat într-o zonă specială a dischetei, numită sectorul de sistem. La rândul lui modemul a devenit un instrument camuflat de transmitere a viruşilor. Deoarece serviciile de asigurare a comunicaţiilor se dezvoltă, oamenii pot utiliza în comun fişierele prin intermediul liniilor telefonice.
Măsuri de protecţie împotriva viruşilor
• Verificarea datelor ce vor urma a fi introduse în calculator, cu un program antivirus.
• Evitarea folosirii unor soft-uri pirat (fără licenţă).
• Scanarea calculatorului cu un program antivirus.
• Păstrarea unor copii de siguranţă ale aplicaţiilor şi fişierelor importante.
Programele antivirus
Programele antivirus sunt create special pentru:• detectarea viruşilor prin verificarea conţinutului fişierelor şi semnalarea prezenţei semnăturii unui virus cunoscut sau a unor secvenţe suspecte în interiorul lor
• dezinfectarea sau ştergerea fişierelor infectate
• prevenirea infectării prin supravegherea acţiunilor din memorie şi semnalarea întâlnirii unor anumite acţiuni care ar putea fi generate de existenţa în memorie a unui virus.
